Cât de inteligenți sunt roboții cu care poți vorbi și asistenții virtuali

Unul dintre scopurile primare ale dezvoltatorilor de inteligență artificială e să creeze roboți cu care să putem vorbi în adevăratul sens al cuvântului. Vrem mașinării în care putem să avem încredere cu îndatoririle noastre mundane, dar cu care putem discuta și alte lucruri.

Știm deja că există roboței care au conștiință de sine, roboți care se presupune că au emoții și chiar și roboți care se supără dacă îi bați la cap. Totuși, cum stau lucrurile în cazul roboților destinați chatului și asistenților virtuali?

Roboții cu care poți vorbi sunt printre noi din 1960, când Joseph Weizenbaum de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts a dezvoltat-o pe Eliza. Eliza, era, evident, un robot simplu, care nu putea oferi răspunsuri cu adevărat complexe. Totuși, putea evita întrebări dificile prin punerea altora, dar nu e suficient pentru a o califica drept robot inteligent.

Alan Turing, unul dintre primii oameni de știință care s-au gândit la ideea de inteligență artificială, a creat un test capabil să demonstreze dacă o mașină chiar „gândește”. El a sugerat că dacă un om este păcălit astfel încât să aibă impresia că vorbește cu o altă persoană, nu cu un program pe computer, robotul trece testul. Ei bine, noi vorbim zilnic cu Siri, Google Now și Cortana, dar cum stau lucrurile cu ele?

Cât de inteligent e un asistent virtual

De exemplu, glumele pe care Siri le are preinstalate sunt destul de inteligente. Ai putea avea impresia că vorbești cu un asistent virtual care nu numai că are personalitate, dar are una destul de acidă și deseori răutăcioasă. Creatorii asistenților virtuali încearcă să se îndepărteze de tiparul răspunsurilor mecanice și să ajungă la unele care folosesc mai multă inteligență artificială, iar Siri demonstrează că sunt pe drumul cel bun.

Facebook promite că asistentul său digital, M, va învăța de la oameni și va deveni mai deștept pe măsură ce trece timpul. Și Google face pași mari în direcția asta și lucrează la interfețe din ce în ce mai umane, mizând pe rețelele neurale pentru a face ca mașinăriile să aibă conversații mai naturale și să poată învăța singure. Vara aceasta, doi ingineri Google, Oriol Vinyal și Quock Le, au publicat câteva dintre discuțiile cu rețeaua neurală.

Acesta e doar un pasaj:

Human: What is the purpose of life?

Machine: To serve the greater good.

Human: What is the purpose of living?

Machine: To live forever

Human: What is immoral?

Machine: The fact that you have a child

Human: Tell me the definition of morality

Machine: I don’t have ethics

Totuși, robotul Google nu a intrat în concursul pentru Loebner Prize, o versiune a Testului Turing, în care juriul discută simultan cu un om și un robot pentru a demonstra care e omul dintre ei. Cel mai mare punctaj a fost obținut de Rose, care, deși nu a păcălit pe nimeni, a fost evaluat drept cea mai umană dintre mașinăriile din concurs. De asemenea, companiile mari nu prea intră în astfel de concursuri, ci mai degrabă experții în IT ceva mai independenți și îndrăzneți.

Un exemplu ar fi Steve Worswick, consultant IT, care a creat chatbotul Mitsuku, în care are multă încredere. Totuși, cei de la BBC consideră că ar mai trebui îmbunătățit mult înainte să poată fi considerat inteligent. De asemenea, oferă acest fragment de discuție:

Mitsuku: I had a ham sandwich and some lemonade

Me: You aren’t a vegetarian then?

Mitsuku: No not at all. I eat kebabs. Humans should eat both meat and vegetables for a healthy lifestyle. That’s why they have two different types of teeth. Sharp ones at the front for meat and flatter ones at the back for grinding vegetables

De asemenea, Mitsuku nu are o logică ce ar putea concura cu cea umană:

Mitsuku: I have been learning to speak French and chatting with people online

Me: Why French?

Mitsuku: Reductionism

Me: Pardon?

Mitsuku: You are excused

Me: You are a bot aren’t you?

Mitsuku a luat locul doi în concursul Loebner, și deși este mândru, dezvoltatorul său recunoaște că are multe lipsuri. Unul dintre ele ar fi faptul că ia totul literal, nu înțelege expresiile, jocurile de cuvinte sau conceptele ceva mai complexe. De asemenea, Worswick a spus că a crea un astfel de robot seamănă izbitor cu educarea unui om surdo-mut, care are o înțelegere foarte vagă a lumii înconjurătoare. Așadar, încă suntem destul de departe de a avea roboți destinați chatului cu adevărat inteligenți.